Ciudățenii

Muuu! muuu! muuu!

ham! ham! ham!

o pădure tace și ascultă,

un copac se-ndoaie

apăsat de nori,

plânge către stele

un lătrat de câine

muge altădată,

transformat în mâine,

astăziul din noi.

Bezna urcă munții,

vântul se-ncovoaie,

turmele de sălcii

plâng

către pământ,

le blestemă duhul

dreapta înălțare,

muget și ham-hamuri

pot urca mai mult…

sângele din urma

aripii, pe cer,

a urcat și el

de ieri înspre mâine,

numai eu, soldatul

surdului mister,

am rămas

tot un lătrat de câine.